Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt unii dintre cei mai iubiți sfinți de pe bolta Ortodoxiei noastre. Lor li se datorează acordarea libertății de manifestare publică a credinței creștine, contribuind decisiv la dezvoltarea Bisericii lui Hristos, până-n zilele noastre. Având în vedere rolul important pe care l-au avut în istoria creștinismului, an de an, preoții și credincioșii le aduc o cinstire deosebită în ziua praznicului. În strălucirea luminii Divine, slujitorii lăcașelor de cult vor săvârși slujbe solemne, în semn de mulțumire și prețuire a darurilor duhovnicești moștenite de la întemeietorii creștinismului, cei care, cu puterea credinței lor, mângâie sufletele credincioșilor de peste veacuri. O scurtă incursiune în viața duhovnicească a primilor împărați creștini ne va ajuta să înțelegem mai bine de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit să le acorde o zi atât de specială în calendarul creștin ortodox și mai ales, de ce atunci când ne închinăm, sărutăm Crucea în biserică sau rostim cuvântul ”creștin”, aducem slavă Sfinților Constantin și Elena, de multe ori chiar fără să ne dăm seama.
Ei au oprit persecuțiile împotriva creștinilor
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cei care au adus recunoașterea creștinismului, l-au protejat și l-au dus mai departe generații întregi. Ei au sădit creștinismul în inimile oamenilor, au făcut posibilă încetarea persecuțiilor împotriva celor ce respectau cuvântul Domnului și au dus mai departe crezul în Divinitate. Și, mai ales, în Sfânta Treime. De generații întregi, cei doi sfinți ne amintesc de taina și puterea Sfintei Cruci, simbolul central al religiei noastre creștine. Aceștia au îndemnat la curățenia sufletului și la lepădarea de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare și proaste. Datorită bunei cinstiri, urmând voinței celei dumnezeiești, Sfinții Constantin și Elena au ajuns să fie considerați Primii Împărați ai creștinilor. Dar, povestea impresionantă a vieții pline de har, smerenie și dragoste dumnezeiască, a Sfinților Martiri Constantin și Elena, abia de acum încolo o vom afla. Scrierile bisericești ne ajută să observăm chipul adevărat al întregii vieți omenești și creștinești a acestor sfinți.
Au protejat și au ajutat Biserica să vină în sprijinul credincioșilor
Sfântul Constantin s-a născut în jurul anului 274 în Naissus, teritoriu care astăzi aparține Serbiei. El a fost fiul prea iubit al Helenei și al lui Constanțius, buni creștini, care i-au insuflat spiritul creștinesc. Constantin a devenit suveran al Imperiului Roman, după ce i-a înfrânt în luptă pe Maxențiu și Licinius, aducând spre dreapta credință milioane de oameni. Avem, însă, și mărturii care ne arată adevărata minune la care acesta a fost părtaș în vremea dinaintea suveranității sale. În ajunul luptei cu Maxențiu, Constantin a văzut în înaltul Cerului, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui pe care scria: ”prin acest semn vei birui”. Noaptea, Mântuitorul Iisus Hristos i-a apărut în vis cerându-i să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile soldaților. Îndeplinind porunca primită de la Dumnezeu Fiul, Constantin a biruit în lupta cu Maxențiu. Însă, realizarea cea mai mare a Sfântului Constantin este Edictul de la Milano, din anul 313, când datorită lui, creștinismul a fost recunoscut de întreg Imperiul Roman. Ulterior, Sfântul Constantin a protejat și a ajutat Biserica să vină în sprijinul credincioșilor ei. A scutit lăcașele de cult de plata taxelor și impozitelor, le-a acordat dreptul de a primi donații și le-a oferit episcopilor posibilitatea de a-i judeca pe cei ce nu acceptau să fie judecați după legile statului. Tot el a înlăturat pedepsele contrare spiritului creștinesc cum ar fi răstignirea, arderea cu fierul roșu, zdrobirea picioarelor etc. Constantin a fost primul care a convocat un Sinod ecumenic, cel de la Niceea, în anul 325, unde a fost adoptată formula că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl.
Data Sfintelor Paști a fost stabilită tot la acea vreme
Tot în vremea lui, a fost fixată data Sfintelor Paști (prima duminică după lună plină, după echinocțiul de primăvară), a fost formulat Crezul, simbolul credinţei rostit la fiecare sărbătoare şi în toate rânduielile bisericeşti. În acele vremuri s-au dat și 20 de canoane care stabilesc disciplina bisericească. Sfântul Constantin a murit în anul 337 la Nicomidia, la scurt timp după ce a fost botezat de episcopul Eusebiu de Nicomidia.
La rândul său, Flavia Iulia Helena, mama lui Constantin, s-a născut la Bitinia, o provincie romană. Datorită ei, creștinii de pretutindeni își bucură astăzi și mintea și sufletul. Cu smerenia, ascultarea și puterea ei de mijlocire și ocrotire a făcut ca numele Domnului să fie chemat atât de des în vremurile noastre. Împărăteasa Elena a fost întotdeauna alături de fiul său, ajutându-l să protejeze creștinismul.
Rugăciunea zilei…
Nădejdea bolnavilor și a celor încercați de greutățile vieții
Cu iubirea și milostenia lor, Sfinții Constantin și Elena sunt grabnic ajutători ai celor ce trăiesc cu dreaptă credință. La nevoie, ei vin în sprijinul tuturor creștinilor greu încercați care-i cinstesc și le adresează rugăciuni din adâncul inimii. Iată, o rugăciune care, prin puterea acestor sfinți, aduce ajutor în cele mai dificile momente din viață și asigură ocrotire în caz de boală, singurătate și neputință!
Sfinților Împărați Constantin și Elena,
După Dumnezeu și Maica Domnului,
Voi sunteți nădejdea noastră și folositorii noștri,
Voi ne sunteți nouă bucurie în vremea necazului,
Voi ne ocrotiți în nevoi și ne ajutați.
Voi, sfintelor mănăstiri și biserici le sunteți păzitori,
Pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi,
Rugându-vă să nu încetați a ne ajuta nouă, neputincioșilor,
Ci mijlociți la Dumnezeu
Și la Preacurata Lui Maică și Pururea Fecioară Maria,
Ca și pe noi să ne păzească fără prihană
Și pe toți să ne întărească în credință,
Până la sfârșitul vieții,
Spre mântuirea sufletelor noastre.
