Ce trebuie să știm despre virusul West-Nile?
Virusul West-Nile este responsabil pentru meningoencefalita West-Nile, o afecțiune gravă care afectează sistemul nervos central. Această afecțiune combină două componente principale: meningita și encefalita.
Meningita – Este inflamația meningelui, structura de țesut care înconjoară și protejează creierul și măduva spinării. Simptomele meningitei includ dureri de cap severe, rigiditate a gâtului, sensibilitate la lumină (fotofobie) și, uneori, febră și greață. În contextul meningoencefalitei West-Nile, meningita apare ca parte a unei infecții mai extinse.
Encefalita – Se referă la inflamația țesutului cerebral propriu-zis. Aceasta poate duce la manifestări neurologice severe, inclusiv confuzie, schimbări de comportament, dezorientare și, în cazuri severe, convulsii sau comă. Encefalita afectează funcțiile cognitive și motorii și poate provoca leziuni permanente ale creierului.
Cum se manifestă meningoencefalita West-Nile?
Infecția cu virusul West-Nile afectează în principal sistemul nervos central, iar combinația dintre meningită și encefalita duce la o gamă variată de simptome. Printre cele mai comune se numără:
Febră ridicată – temperatură corporală care poate depăși 39°C, adesea este însoțită de frisoane și transpirații abundente,
Durere de cap – cefaleea poate fi severă și persistentă, fiind una dintre cele mai frecvente plângeri ale pacienților,
Rigiditate a gâtului – dificultăți în mișcarea gâtului, care poate fi extrem de dureros și restricționat,
Confuzie și dezorientare – pacienții pot avea dificultăți în a-și menține claritatea mentală și pot prezenta schimbări de comportament,
Sensibilitate la lumină (fotofobie) – disconfort crescut la expunerea la lumină,
Convulsii – în cazuri severe, pot apărea convulsii, care sunt crize de activitate electrică anormală în creier.
Dr. Michael J. Boeckh, specialist în boli infecțioase și director al Programului de Imunologie Clinică la Universitatea din Washington, subliniază importanța conștientizării și gestionării adecvate a meningoencefalitei West-Nile. ”Meningoencefalita West-Nile este o afecțiune serioasă care poate avea consecințe grave asupra sistemului nervos central. Recunoașterea timpurie a simptomelor și intervenția medicală promptă sunt cruciale pentru a reduce riscurile de complicații pe termen lung. Este esențial ca persoanele expuse riscurilor să fie informate și să ia măsuri preventive adecvate pentru a se proteja”, spune dr. Boeckh.
Nu există un tratament specific al bolii
Diagnosticul meningoencefalitei West-Nile se bazează pe evaluarea clinică și teste specifice, inclusiv analize de lichid cefalorahidian obținut prin puncție spinală. Această testare permite identificarea semnelor de inflamație și prezența virusului în lichidul care înconjoară creierul și măduva spinării. În formele severe, este necesară internarea în spital pentru monitorizare atentă și suport medical, inclusiv perfuzii pentru hidratare, medicamente pentru controlul convulsiilor și, în unele cazuri, suport respirator. În prezent, nu există un tratament specific pentru infecția cu virusul West-Nile. În formele ușoare ale bolii, îngrijirea se poate face acasă prin odihnă adecvată și hidratare. Este important ca persoanele care dezvoltă simptome severe, cum ar fi febră ridicată, confuzie sau dificultăți de respirație, să solicite imediat asistență medicală. În cazurile grave, poate fi necesară internarea în spital pentru monitorizare atentă și tratament de susținere, inclusiv perfuzii și suport respirator.
Măsuri de protecție și prevenție
Pentru a reduce riscul de infectare, specialiștii Institutului Național de Sănătate Publică recomandă implementarea următoarelor măsuri de protecție:
l Utilizarea plaselor de protecție la uși și feronerie pentru a preveni pătrunderea țânțarilor în locuințe,
l Aplicarea de repelente pentru țânțari pe pielea expusă, conform instrucțiunilor produsului,
l Purtarea hainelor care acoperă cât mai mult din piele, cum ar fi bluze cu mâneci lungi, pantaloni lungi și ciorapi,
l Evitarea ieșirilor în aer liber dimineața devreme și seara, când țânțarii sunt mai activi,
l Curățarea regulată a recipientelor care conțin apă, cum ar fi vasele cu flori, butoaiele și recipientele pentru animale, pentru a preveni dezvoltarea larvelor de țânțari,
l Repararea instalațiilor de apă și canalizare pentru a evita acumularea de apă stagnată, care servește ca mediu de reproducere pentru țânțari.
Așadar, pentru protecția noastră și a celor din jur, trebuie să respectăm măsurile de prevenire și să consultăm un specialist dacă observăm simptomele caracteristice. Informarea și precauția sunt esențiale în combaterea răspândirii acestui virus periculos.
