O biserică din lemn care poartă în ea adierea Raiului, sfinţită şi dăruită credincioşilor
@ Sfințirea lăcașului de cult de către Episcopul Vicar Patriarhal Paisie Sinaitul, înconjurat de un sobor ales de preoți, a scris o nouă filă în istoria orașului aflat în plină dezvoltare
@ Frumoasă ca o mireasă a lui Hristos, mica biserică strălucește în așteptarea veșniciei
@ Într-o simfonie de suflete unite în credință, s-a pus și piatra de temelie a unei biserici de zid
O nouă minune a înveșmântat orașul Bragadiru în straie de sărbătoare. Sub cerul senin al unei
duminici plăcute de toamnă, acolo unde odinioară era doar un loc gol și o dorință în tăcere, s-a
ridicat o biserică. Una mică, de lemn, dar atât de frumoasă, încât pare că însuși Raiul a coborât
să o mângâie.
Prin dragostea și grija părintelui Alexandru Nicolae Grigore, Dumnezeu a făcut să rodească o biserică în care se simte adierea Duhului Sfânt de la primul pas. Pereții ei, deși foarte tineri, poartă o căldură care te cuprinde instant și o liniște care-ți vindecă rănile sufletului. Picturile sclipesc ca niște ferestre spre Cer, iar chipurile luminoase ale sfinților, te privesc cu o blândețe ce-ți taie răsuflarea. Totul în jur e armonie. Curtea, florile, anexele, totul pare binecuvântat de o mână nevăzută.
Biserica poartă hramurile Buna Vestire și Cuvioasa Parascheva de la Iași, ca o îmbrățișare cerească peste credincioșii locului. Duminică, 12 octombrie, a fost o zi aleasă între zile. Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal, a adus aici binecuvântare și har divin. Înconjurat de ales un sobor de preoți din care au făcut parte și părintele Dumitru Ștefănescu, Consilier Eparhial la Sectorul administrativ bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureștilor, părintele Ioan Bondar,Protopopul Protopopiatului Ilfov Sud, și părintele paroh Alexandru Nicolae Grigore, ierarhul a sfințit biserica, Altarul de Vară
și toate anexele, dăruind credincioșilor de aici o comoară de sfințenie. Ore bune, slujba, de înaltă frumusețe duhovnicească s-a trăit cu ochii și urechile, dar mai ales, cu sufletul. Vocile corului Operei Române au urcat spre Cer ca niște aripi de lumină. Răspunsurile la strană au fost atât de curate, de desăvârșite, încât păreau o cântare îngerească, o simfonie de slavă adusă de Dumnezeu. Și în acel val de rugăciune și armonie, biserica părea a fi o mireasă a lui Hristos, învăluită în albastrul Cerului și-n aurul sfințirii. ”Astăzi trăim cu toții un moment de bucurie sfântă și de mare însemnătate duhovnicească. Cu
binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, am sfințit biserica de lemn a parohiei și am pus piatra de temelie pentru viitoarea biserică de zid ce se va ridica aici, în mijlocul acestei tinere comunități din Bragadiru. Este o zi de sărbătoare, nu doar pentru părintele paroh și pentru credincioșii parohiei, ci și pentru întreaga Biserică, întrucât se naște un nou Altar, o nouă casă a lui Dumnezeu sau o nouă poartă a cerului. Biserica de lemn pe care am sfințit-o este rodul credinței vii și al jertfelniciei părintelui paroh Alexandru Nicolae Grigore și familiei sale. Ea s-a ridicat din dragoste curată pentru Dumnezeu, aproape în întregime prin efortul și cheltuiala lor. La începutul slujirii sale aici, părintele Alexandru oficia slujbele într un cort militar, în condiții modeste. Însă Dumnezeu ne învață să nu disprețuim începuturile modeste, pentru că, acolo unde există credință și jertfă, El face ca micile semințe ale speranței să rodească lucruri mari și binecuvântate.
Biserica aceasta de lemn rămâne, așadar, o mărturie a începuturilor frumoase, a credinței care adună și unește, o icoană a începuturilor binecuvântate. Ea a adunat în jurul ei oameni care, deși nu se cunoșteau, au devenit o familie duhovnicească, o comunitate legată prin rugăciune și iubire. Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea acestui lăcaș, a fost și rămâne liantul tainic al acestei comuniuni: ea i-a adus pe credincioși, pe ctitori și pe binefăcători împreună pentru a zidi casă lui Dumnezeu”, a spus Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal.
Din lemn și rugăciune se va naște piatră și măreție
Și da, biserica aceasta este o icoană vie. În doar doi ani, dintr-un cort militar modest, s-a ridicat o bijuterie spirituală, prin jertfa și dragostea părintelui paroh și a familiei sale. Imediat, în jurul bisericii s-au adunat oameni care nu se cunoșteau, dar au devenit o familie duhovnicească, unită prin rugăciune și iubire. În timp ce mica biserică de lemn strălucea ca o bijuterie spirituală, în sufletele credincioșilor se sădea deja visul unei biserici de zid, mai încăpătoare și mai impunătoare, care să primească mulțimea de suflete ce cresc odată cu orașul Bragadiru. Așa se face că, duminică, pe 12 octombrie 2025, s-a pus și piatra de temelie pentru viitoarea biserică de zid care va fi mult mai mare și mai impresionantă. ”Îi mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh pentru toată încrederea, pentru purtarea de grijă și pentru tot ceea ce ne-a dăruit. Îi mulțumim PS Sinaitul pentru binecuvântarea sa și pentru această slujbă atât de minunată, Părintelui Protopop și tuturor celor care ne-au fost aproape și ne-au sprijinit încă de la început. Iată că Dumnezeu prin rugăciunile Maicii Sale și ale Cuvioasei Parascheva ne-a ajutat să avem parte de o vreme foarte bună și am putut să ne rugăm astăzi împreună. Este ca o încunare a tuturor eforturilor depuse în timpul lucrărilor. Este și un început pentru o altă luptă frumoasă de a ridica și de a înălța o altă biserică pentru această comunitate tânără, cu oameni frumoși care vin întotdeauna cu bucurie, își împărtășesc copiii și asta ne dă nouă un sens de a ne lupta, de a crede și de a le sluji pentru că împlinim cuvântul
Mântuitorului care spune că ”Cel ce a făcut unuia dintre aceștia mai mici, Mie mi-a făcut” și atunci încrederea că prin fiecare lucrare slujindu-l pe cel de lângă noi, îL slujim pe Hristos este o chemare la o mai bună lucrare, la o mai bună înveșmântare. Cu tărie și nădejde că vom reuși. Cu siguranță, Bunul Dumnezeu ne va rândui încă o zi ca aceasta să putem târnosi biserica de zid. Vă port pe toți în inimă, în minte și în cuget și îL rog pe Bunul Dumnezeu să vă răsplătească tuturor”, a spus părintele paroh Alexandru Nicolae Grigore. La finalul sfințirii, ierarhul a adus mulțumiri și a dăruit distincții de vrednicie din partea Întăi stătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul BOR, celor care au sprijinit lăcașul de cult. Părintele Alexandru Nicolae Grigore a primit rangul de iconom stavrofor, iar binefăcătorii, autoritățile și credincioșii au primit, la rândul lor, semne ale recunoștinței Bisericii. Primarul
Gabriel Lupulescu a fost distins cu Ordinul ”Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni. Au urmat și alte ordine și diplome onorifice acordate celor care au pus umărul la acest vis devenit realitate. După sfințire și restul rânduielilor bisericești, părintele paroh i-a dăruit Preasfinției Sale Paisie Sinaitul o icoană cu Buna Vestire, arătând că venirea sa printre credincioși a fost, în sine, o bunăvestire. Totuși, ziua aceasta a purtat o binecuvântare dublă pentru părintele Alexandru Nicolae Grigore, care a sărbătorit și 11 ani de căsnicie, o iubire împletită cu credință și slujire. Căci acolo unde există credință și jertfă, Dumnezeu face ca micile semințe ale speranței să rodească lucruri mari și binecuvântate.
Așa cum s-a întâmplat, duminică, la Bragadiru.
