”Casele din Codrii Vlăsiei”, o istorie vie a arhitecturii tradiţionale
„Dedicarea voluntarilor a fost răsplătită prin cartografierea a 30 de imobile reprezentative, ce datează din perioada interbelică şi dinainte de aceasta. Poştaşii și studenții au colectat poveştile fiecărei case, au fotografiat detalii arhitecturale valoroase şi au contribuit la crearea unei baze de date fotografice esenţiale pentru cercetările etnologice şi arhitecturale viitoare”, au transmis reprezentanții ”Poştei Române”. În cadrul proiectului, așa cum precizam anterior, a fost realizat un album fotografic, intitulat „Casele din Codrii Vlăsiei”, însoţit de o hartă digitală interactivă, care evidenţiază locul şi istoria fiecărei case descoperite pe parcurs. Aceste informaţii vor contribui la creşterea vizibilităţii patrimoniului arhitectural autohton şi vor forma o bază pentru proiectele de restaurare viitoare, demers ce are ca scop să redea comunităţilor aceste bijuterii arhitecturale. În cadrul iniţiativei cu un caracter cultural, specialişti în patrimoniu şi arhitecţi au contribuit prin expertiza lor la o selecție a caselor de patrimoniu descoperite. În vacanţa de vară, studenţii voluntari din Asociaţia Tomorrow’s Architects au întocmit relevee şi documentări la această ultra-selecţie.
Florin Radu Ștefănescu, președinte fontator al Asociației Monumente Renăscute, a fost amfitrionul serii și i-a invitat pe rând, la microfon, pe Valeria Oana Zaharia, director al Institutului Național al Patrimoniului, care s-a referit la premiera de a avea la dispoziție, în acest an, un buget cosiderabil mai mare alocat inclusiv programelor de finanțare a proiectelor care vizează patrimoniului vernacular, pe Claudia Bibire, director al Fundației ”Poșta Română”, care a mulțumit poștașilor voluntari implicați în proiect, ”care au adus o contribuție esențială la realizarea acestuia” sau, în partea a doua a evenimentului, pe Paula Popoiu, directorul Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti” și conf. univ. dr. Lorin Niculae, pro-rector UAUIM.
Între vorbitori, copii talentați din Ilfov au susținut scurte momente artistice, cu microrecitaluri la pian și interpretări vocale – poate cea mai impresionată și mai potrivită contextului fiind melodia ”Casa părintească nu se vinde!” și, de asemenea, s-au acordat premii pentru ”Cei mai harnici poștași” și premii studenților care s-au implicat în proiect. Aceștia din urmă au apreciat proiectul și munca lor, mai mult decât o simplă practică aplicată, oferindu-le ocazia de a înțelege mai bine legătura profundă dintre arhitectură și identitate culturală a comunităților ruale. ”Arhitectura vernaculară merită atenția nostră, ea reprezintă creații ale mâinilor unui om simplu. Prin simplitatea lor, casele vernaculare atrag privirea și te îndeamnă să le descoperi detaliile”, a spus Miruna Gabriela Chipeșiu, studentă în anul IV la Facultatea de Arhitectură ”Ion Mincu”.
Gospodării care ne povestesc istoria locurilor!
Tot din partea invitaților, Alexandrina Niță, director al Centrului Județean pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale Ilfov, conf. dr. arh. Lorin Niculae, pro-rector UAUIM, coordonator Parteneriat academic, comunicare și internaționalizare, sau Lucian Corozel, vicepreședinte al Consiliului Județean Giurgiu au subliniat importanța cunoașterii și salvării patrimoniului vernacular lăsat de bunici și străbunici generațiilor următoare. În zona Codrilor Vlăsiei, județele Giurgiu (Vlașca), Ilfov și Ialomița, se regăsesc perle ale măiestriei meșterilor de odinioară, din păcate unele dintre ele abandonate de mult timp și uitate de vremuri, alte încă locuite de ultimii descendenți ai proprietarilor, care în cele mai multe cazuri nu dețin resursele financiare necesare restaurării acestor comori.
La unison, s-a făcut referire la identitatea culturală locală, la rădăcini, la importanța păstrării amintirilor trecutului, a istoriei. ”Într-o lume a like-urilor impersonale și a IA, satul a rămas încă o oază de realitate. Este realitatea părinților și bunicilor noștri, care ne dă identitate și forță. Cei care au înțeles că acestea sunt sevele care hrănesc rădăcinile care ne țin ancorați în lume, indiferent unde ne aflăm, fac această muncă extraordinară de recuperare și restituire a caselor vechi abandonate din patrimoniul vernacular al Munteniei, pentru a lăsa copiilor imaginea a ceea ce a fost, dar mai ales pentru a nu uita de unde venim și mai ales încotro mergem atunci când istoria locului este în inima noastră”, a precizat conf. univ. dr. Paula Popiu, directorul Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”.
”Casele tradiționale din Muntenia, rămase în viață, au un strigăt surd și noi îl auzim! Cele dispărute îl fac să sune și mai tare…”
Jurnalul de Ilfov a prezentat în edițiile sale relocarea și restaurarea ”Casei Frusina” – denumită așa, ulterior, după fostul proprietar, Nicolae Frusina, din satul Tamași, Corbeanca, urmașul acestuia, ing. Nicolae N. Frusina fiind de acord cu donarea acestei case și relocarea ei, pentru a fi refăcută, în parcul central al comunei.
”Este deja un muzeu local și centru pentru diferite evenimente cultural-educative. Este perfect funcțională și locuibilă la standardele din vremea construcției ei, dar poate foarte ușor fi adaptată nevoilor zilelor noastre. Ne dorim să continuăm proiectul de aici cu refacerea anexei pe care o avea această casă și, de ce nu, să reușim alături de Monumente Renăscute să restaurăm și alte case vechi, cu istorie, din comună”, ne-a declarat primarul comunei Corbeanca, Ștefan Apăteanu, prezent la eveniment.
De altfel, chiar și Nicolae N. Frusina a fost prezent, deși are o vârstă respectabilă, iar soția domniei sale a dorit să-și exprime emoția pe care o simte atunci când vede cum casa socrilor săi a fost salvată de la dispariție și poartă mai departe, pentru cei din zilele noaste, poveștile trecutului și ale unui trai modest, la țară.
De asemenea, în Aluniș, orașul Măgurele, voluntarii au terminat restaurarea ”Casei Ilie Micu”, casa unui fost telefonist din satul Remuș, jud. Giurgiu (fost Vlașca), poate dintre primii telefoniști ai României interbelice, dar cu siguranță un mare iubitor al proporțiilor, detaliilor și frumosului transpuse în locuința sa construită în 1932. În această vară, în pofida tuturor eforturilor Asociației Monumente Renăscute de a o salva in situ, casa s-ar fi demolat, pentru a fi posibilă extinderea unei parcări de magazin sătesc. Totuși, cu mari eforturi s-a reușit relocarea ei la Măgurele, și s-a demarat procedura de restaurare (și replicarea ornamenticii distruse). Primarul orașului, Narcis Constantin, ne-a declarat la momentul începerii lucrărilor că își dorește realizarea în zona în care se ridică acum ”Casa Ilie Micu” – apreciată de specialiști drept ”un veritabil Voroneț al Munteniei” – să se realizeze un mini muzeu comunitar al satului, care să cuprindă câteva case ilfovene salvate și restaurate. ”Avem nevoie de mobilier și elemente decorative pentru căsuța noastră! Dacă aveți obiecte rămase de la casele bunicilor și vreți să dăinuiască spre bucuria urmașilor noștri și a comunității din care facem parte, scrieți-mi! Acceptăm și sub formă de donație și contra cost (modest)! Avem nevoie de tot ce se poate găsi într-o gospodărie: masă, scaune, pat, șifonier, dulap de bucătărie din perioada interbelică. Carpete, prosoape decorative, pături țesute. Oale, ulcele, fus … și lista poate continua! Și aici vor fi găzduite unele dintre cele mai faine evenimente culturale pentru comunitate!”, a făcut apel Florin Radu Ștefănescu, la oamenii locului, care pot fi parte dintr-o poveste cu emoție.
Alte comori ilfovene selectate pentru albumul fotografic abia lansat au fost identificate în Moara Vlăsiei – ”Casa lui Tanti Giga”, veche de aproape 100 de ani sau ”Casa Anicăi”, ”Casa Ciocan” din satul Netezești, comuna Nuci, construită în 1937, ”Casa lui Lișcă”, din Dărăști-Ilfov, pentru care primăriile din zonă și-au anunțat interesul de a o achiziționa și restaura prin relocare, costurile unei restaurări in situ fiind prohibitive pentru actualii proprietari, ”Casa Florea”, din Lipia, de la stradă, pe drumul principal 101B care duce spre Nuci sau Gruiu, traversând A3 sau ”Casa Costache”, tot din Moara Vlăsiei, construită la începutul secolului XX.
